Subiect

Subiectul

Această parte de propoziție este cea despre care vorbitorul spune ceva cu ajutorul predicatului, adică este purtătorul celor exprimate de predicat.

Această definiție este valabilă în întregime dacă se consideră că un verb la un mod nepersonal nu poate fi predicatul unei propoziții subordonate. Aceasta este situația în gramaticile tradiționale românești, dar după alte gramatici, un verb la un mod nepersonal poate avea subiect și în acest caz. În general, acesta este comun cu subiectul verbului regent (fr Je promets à Pierre de venir „Îi promit lui Pierre că voi veni”), dar verbul la mod nepersonal poate avea și subiect propriu: Je dis à Pierre de sortir „Îi spun lui Pierre să iasă”. În gramaticile franceze tradiționale se consideră că aici este vorba de o frază în care Pierre este în același timp complement indirect în propoziția principală și subiect în propoziția completivă directă subordonată acesteia.

Părți secundare de propoziție

Părțile secundare de propoziție sunt subordonate altor părți de propoziție, adică sunt complinirile acestora, părțile principale fiind în această situație regentele celor secundare.

Câte tipuri și subtipuri de părți secundare se iau în considerare și delimitarea lor depinde de viziunea gramaticienilor, care poate fi diferită și referitor la aceeași limbă. În gramaticile tradiționale ale limbii române se iau în general în seamă atributul (adjectival, inclusiv cel exprimat prin adjective pronominale, cele exprimate prin alte părți de vorbire, plus apoziția), complementul (directindirect și circumstanțiale) precum și elementul predicativ suplimentar.

Proiectează un site ca acesta, cu WordPress.com
Începe